Comuna Bucium este situată în partea central- vestică a județului Alba, în bazinul superior al văii Abrudelului, în Țara Abrudelului care cuprinde orașul Abrud și comunele Bucium, Ciuruleasa și Roșia Montana, într-o frumoasă zonă a Carpaților Occidentali, cuprinsă în totalitate de Munții Metaliferi.
Teritoriul administrativ al comunei Bucium are o suprafață de 8570 ha ceea ce reprezintă 1,37% din suprafața județului și cuprinde satele:
Bucium, Anghelești, Bisericani, Bucium Sat, Cerbu, Ciuculești, Coleșeni, Dogărești, Ferești, Florești, Gura Izbitei, Helești, Izbicioara, Izbita, Jurcuiești, Lupulești, Măgura, Muntari, Petreni, Poiana, Poieni, Stilnișoara, Valea Abruzel, Valea Alba, Valea Cerbului, Valea Negrileșii, Valea Poienii, Valea Seșii, Văleni, Vilcea.
Se află la o distanță de 73 km de municipiul Alba Iulia, reședința județului și la 12 km de Abrud, orașul cel mai apropiat.
În satele din jurul Abrudului ocupația locuitorilor era extragerea aurului și argintului.
Buciumul este atestat ca așezare, încă din epoca bronzului, ca urmare a descoperirii de pe Dealul Vilcoi a patru inele de buclă din aur, care datează din această perioada, aflate la muzeul din Viena. Localitatea a fost menționată documentar prima oară în anul 1595.
Peisajul natural al comunei este dominat de prezența pădurilor și pășunilor, dar și a unor forme de relief vulcanic, care au fost erodate de agenți externi, ajungând la forma actuală. Cele două Detunate, sunt o consecință a eroziunii factorilor externi, rocile fiabile au fost erodate rămânând în peisaj cele două stânci: Detunata Goală și Detunata Flocoasă.
Detunata Goală este o rezervație naturală din categoria geologică declarată pentru prima dată prin JCM/1936, are o suprafață de 24 ha, se prezintă sub forma unor coloane prismatice de bazalt verticale, iar la baza grohotișuri de bazalt. Are o inălțime de 1158 m.
Detunata Flocoasă (1 265 m) a fost declarată rezervație naturală prin același act, singura diferență față de Detunata Goală este de aspect și formă, aceasta fiind acoperită de păduri, de unde și numele de origine populară – Detunata Flocoasă.
Poiana cu narcise de la Negrileasa se afla situată în partea sud-estică a comunei, este o rezervație naturală din categoria botanică importantă prin prezența narciselor în luna mai.
Cadrul natural mai cuprinde și alte obiective de importanță locală, care chiar dacă nu sunt evidențiate și puse sub regim de ocrotire, dau farmec locului. Astfel pe Valea Cerbului se întâlnește un exemplar din zadă (Larix deciduas), un conifer cu frunze căzătoare.
Din punct de vedere al activităților economice, satele comunei Bucium intră în categoria așezărilor rurale cu activități predominant agricole – creșterea animalelor, exploatarea pădurilor, minerit.
O buna parte dintre locuitori au ca singură posibilitate de existență agricultura, micii întreprinzători și turismul.
Întreprinzătorii sunt axați spre exploatarea și debitarea materialului lemnos, unii mergând până la operațiunea de prelucrare în ateliere de tâmplărie.
Activitățile de construcții au caracter sezonier, neexistând o unitate specializată în construcții. În comună există un număr de 10 SRL-uri autorizate, 6 AF și 11 PF autorizate.
Localitatea are un pronunțat caracter agricol, unitățile industriale nu au o pondere însemnată în cadrul comunei.
Din studiul pieții rezultă o cerere destul de redusă pentru o eventuală dezvoltare a turismului.
Din totalul de 2190 persoane (în anul 1999), care locuiau în comuna Bucium, în anul 2008 populația a ajuns la 1784 de locuitori, din care 420 persoane încadrate în munca, 963 pensionari, 226 elevi și 175 șomeri. Ca etnie, cu toții sunt români, iar ca religie majoritatea sunt ortodocși și o mică parte aparțin altor secte. Numărul de gospodării este de 871.
Comuna Bucium
1 cadru didactic și 7 elevi
1 cadru didactic și 5 elevi
1 cadru didactic și 9 elevi
5 cadre didactice și 53 elevi
1 cadru didactic și 10 preșcolari
1 cadru didactic și 10 preșcolari
1 cadru didactic și 14 preșcolari
1 cadru didactic și 10 preșcolari
Fiecare gospodărie își organizează în mod individual munca în prezent nu se mai practică șezătorile iar clăcile sunt organizate sporadic la munca cositului fânului. La clăci participă vecinii, prietenii și invitații organizatorilor, se servește mâncare (de obicei plăcinte cu brânză sau varză, dar nu numai) și băutură din belșug iar la sfârșit se încinge o adevărată horă țărănească.
Era făcută de vifeli însoțiți de mișorlene (in prezent nu se mai respectă acest obicei). Vifelii, fiind cei mai arătoși tineri din sat, iar mișorlenele sau surorile de mirese cum se mai numeau erau domnișoarele de onoare, cu toți erau îmbrăcați în costume populare, însoțiți de muzică cu o săptămână înaintea nunții vizitau toți nuntașii care confirmau sau nu participarea la nuntă. În ziua nunții tot ei conduceau alaiul de nuntă cu muzică, de la mire la mireasă acasă, apoi la biserică și în final la locul petrecerii. Vornicul era cel care pomenea strigările și glumele iar după miezul nopții striga cinstea. Nunta se încheia în jurul orei șapte dimineața iar după amiază se făcea “calea întoarsă” și se petrecea din nou până noaptea târziu.
În primele două seri de la deces toți cunoscuții vin pentru priveghi iar preotul face o slujbă religioasă după care se oferă mâncare și băutura. Priveghiul cu mulți ani în urmă continua târziu în noapte când se încingeau glumele și jocurile (cei vârstnici jucau cărți iar tineretul juca “scos din fântână” sau “palma furată”). Era respectată dorința decedatului în ceea ce privește modul de înmormântare. După slujba de înmormântare se oferea ca pomană mâncare și băutură iar în final este condus la cimitir de toți participanții, se încheie cu o ultimă slujbă religioasă la cimitir.
Hramul Bisericii din Bucium Poieni este “Înălțarea Domnului”, ocazie cu care din timpuri străvechi s-a ieșit și se iese la Negrileasa, mai exact la izvorul numit Feredeu, unde după obișnuita slujbă religioasă urmează un picnic în natură.
Despre acest izvor Agârbiceanu scria: “Izvorul acesta avea din bătrâni o istorie. Cică aici ar fi adus pe un miner strivit de stâncă, l-ar fi spălat cu apă și omul, deși era mai mult mort decât viu deschise ochii la cei dintâi picuri ce-l stropiră, și își făcu cruce și se ridică îndată.”
La sărbătoarea “Izvorul Tămăduirii” se face din nou o ieșire la Izvorul Feredeu și o slujbă religioasă.
O a treia și cea mai cunoscută ieșire la Negrileasa, despre care a scris Ovidiu Bârlea în “Steampuri fără apă”, este cea de pe data de 21 Mai cu ocazia sărbătorii Constantin și Elena, care coincide cu începerea pășunatului la munte, când după o slujbă religioasă de binecuvântare a animalelor urmată de o adevărată serbare câmpenească la care participau locuitorii din comunele învecinate. În scopul protejării narciselor în prezent amploarea acestei serbări s-a diminuat foarte mult.
În prima duminică a lunii Iulie se face o ieșire la Detunata urmată de o slujbă religioasă, la crucea ridicată în memoria revoluționarilor de la 1848.
În anul 1852 împăratul Frantz Iosif a urcat la Detunata, iar în 1865 membrii marcanți ai ASTREI și apoi însuși regele Mihai împreună cu personalități politice ale vremii au venit aici. În luna Iunie 2005 cu ocazia sărbătoriri a 140 de ani de la “înființarea ASTREI are loc la Detunata o reeditare a ceea ce se întâmplase în 1866 când pe 19 Mai de la adunarea de la Abrud veneau aici personalități marcante ale Transilvaniei. Organizarea a fost făcută de către Societatea Cultural-patriotică Avram Iancu din România împreună cu filialele Astrei din țară.
O ultimă ieșire se face în prima duminică înainte de 14 Septembrie, urmată de o slujbă religioasă, la crucea de pe dealul Certeje, la care obișnuiesc să iasă locuitorii satelor Bucium și Valea Seșii.
Biserica din Bucium centru de comună are hramul tuturor Sfinților.
Hramul bisericii din Bucium Sat este Buna Vestire.
Biserica din Bucium Poieni are hramul Inălțarea Domnului.
Hramul Bisericii Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Izbita este Nașterea Maicii Domnului.
Biserica din Bucium Cerbu cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril.
Biserica din Bucium Muntari cu hramul Buna Vestire.
